Ma uit pe geam si imi vine sa urlu. Incep sa ma gandesc foarte serios la o plecare, undeva, departe de Bucuresti. Locatia chiar nu conteaza; vreau sa uit de oras si de imprejurimile sale, vreau sa scap de o “umbra” care ma urmareste constant. Mi-ai trantit usa in fata si nici fereastra nu mi-ai lasat-o deschisa. In afara de asta m-ai facut sa ma simt oribil, ca si cum as cersi ceva. Iti multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu